Alunele provoacă dependență?

Titlul acestui articol e concluzia la care am ajuns eu după ce am avut o tentativă de a mă uita la un meci, lucru ce de altfel nu-mi stă în caracter ținând cont de faptul că nu-mi place fotbalul și nici prea multe sporturi în general. Am avut ocazia, niște prieteni m-au rugat să ne uităm și am zis că ce poate să fie rău.

Ne-am înarmat cu bere, alune și semințe, ca orice cetățeni responsabili care se uită la un banal meci de fotbal și am observat că mă concentrez mai mult pe mâncatul alunelor decât pe meci în sine. La un moment dat am terminat alunele și am lăsat baltă meciul mergând la magazin să-mi mai cumpăr.

M-am mai gândit puțin și cred că mai e de vină și faptul că nu-mi place fotbalul deci pentru mine meciul era total neinteresant. Ca să înțelegeți, eu eram mai captivat de felul în care se enervează amicii mei când echipa lor favorită primește gol decât meciul în sine. E chiar amuzant să vezi 2 idioți cum se enervează pentru nimic, merită să încercați (să vă uitați, nu să fiți idioți).

La un moment dat am reușit din fericire să mă opresc din mâncat alune (și băut bere) fiindcă de la atâta sare de pe alune mă usturau și buzele și limba și cerul gurii. Să nu mai zic că a doua zi parcă mă înțepaseră 10 albine în limbă, atâte bubițe deranjante de la sare făcusem. Zici că-mi mușcasem limba de fiecare dată când dădeau ăștia pumni în masă că primea echipa gol. :))

Concluzia: alunele provoacă dependență, mai ales dacă vin însoțite de bere rece. Consumați cu responsabilitate. :))

Lasă un răspuns