Se intampla ca utilizatorii unui laptop sa introduca de atatea ori un dispozitiv USB in acesta, incat nici sa nu se gandeasca la posibilitatea afisarii unui mesaj de genul `USB device not recognized`!

In limba romana, se traduce prin Dispozitivul USB nu este recunoscut si reprezinta un motiv de panica pentru multi dintre utilizatori. Acest mesaj este insotit de un semn de avertizare sub forma unui triunghi galben care persista la fiecare incercare!

Ceea ce inseamna ca problema este destul de serioasa insa, cu putin noroc, laptopul va accepta dispozitivul USB!

De ce apare acest mesaj? Care sunt cauzele nerecunoasterii dispozitivului USB? In primul rand, se poate sa fie vorba despre un conflict itre dispozitivele conectate.

Oamenii sa tina cont si de faptul ca dispozitivul poate fi instabil sau deteriorat, sau ca laptopul necesita o reinstalare sau o actualizare pentru ca are probleme in ceea ce priveste conflictele cu un hard extern conectat.

In alte cazuri, s-a constatat de catre specialisti ca acest mesaj apare in momentul in care pur si simplu lipsesc actualizari hardware si software din Windows si controlerele USB sunt complet deteriorate.

Daca insa niciuna din aceste probleme nu este depistata, atunci foarte posibil ca portul USB sa nu mai functioneze iar resetarea placii de baza sa fie unica solutie. In unele cazuri foarte rare, un soc de curent poate arde circuitele in Hub-urile USB! Cum se pot remedia aceste situatii?

Pentru ca mesajul USB device not recognized sa dispara, va trebui ca utilizatorul sa opreasca laptopul sau computerul, sa deconecteze cardul de alimentare, sa ii descarce condensatorii si sa conecteze din nou dispozitivul, pornindu-l. O alta varianta priveste dezinstanarea si reconectarea hard disk-ului extern sau chiar instalarea actualizarilor Windows recente.

Daca niciuna din variante nu da rezultate, se va incerca reinstalarea controlerelor USB. Iar daca nici asa nu se arata rezultatele, o vizita la un centru specializat este intotdeauna o varianta sigura!

Starile febrile reprezinta intotdeauna un subiect dificil pentru cei mai multi dintre parinti. Desi au trecut prin multiple astfel de episoade, orice valoare ridicata ii poate speria cu adevarat.

Starea de sanatate a copilului este cea mai importanta, iar orice schimbare poate da peste cap ritmul obisnuit al casei. O stare febrila apare atunci cand organismul se lupta cu un virus. Bolile copilariei precum rubeola, roseola sau rujeola sunt insotite de temperatura, la fel ca si banalele raceli.

Un parinte cu experienta va stii cum sa reactioneze in primul moment astfel incat sa poata tina febra sub control. Medicii pediatri recomanda utilizarea siropurilor antitermice specifice varstei.

Pana la 3 luni orice episod de febra trebuie tratat doar in cabinetul medicului deoarece copilul este mult prea mic. Dupa varsta de 3 luni orice valoare de peste 39 grade trebuie raportata direct medicului curent pentru a stabili schema de tratament.

In cazul copiilor putini mai mari, parintii nu trebuie sa alerge de fiecare data la medic. Spre exemplu, o valoare a temperaturii cuprinsa intre 38-39 grade se va trata cu siropuri antitermice administrate alternativ la 4 ore. In cazul in care febra nu reapare, siropurile trebuie administrate la 8 ore conform indicatiilor medicilor.

O valoare mai mare de 40 grade trebuie prezentata de urgenta deoarece exista riscul aparitiei convulsiilor. Activitatea cerebrala are de suferit in acel moment, iar daunele produse asupra organismului pot fi dezastruoase. Din aceasta cauza, parintii trebuie sa ii monitorizeze atent pe cei mici pe intreaga perioada astfel incat sa se asigure ca totul este sub control.

Cu siguranta s-a intamplat cel putin o data ca pe buza de sus sau pe cea de jos ori in coltul gurii s apara un herpes foarte inestetic si suparator. Herpesul este usor observabil inca de la debut si produce o oarecare jena in momentul masticatiei, de aceea pacientii nu isi doresc decat sa scape cat mai repede de el. Herpesul este de fapt un virus care se manifesta prin aparitia unor vezicule dureroase, iar in cazuri mai grave si prin febra sau dureri musculare.

Herpesul nu trebuie confundat cu afta bucala, ci trebuie tratat ca si o afectiune de sine statatoare, care poate provoca leziuni orale neplacute. Herpesul se transmite prin contact cu saliva, mucoasele infectate sau cu piele.

Diagnostic, tratament
Herpesul afecteaza deopotriva adultii si copiii, uneori simptomatologia nu exista iar manifestarile sunt suparatoare. Virusul se poate retrage in celulele nervoase, la ganglionii rahidieni din coloana vertebrala, unde se va reproduce fara niciun alt simptom pana cand este reactivat in organism.

De ce apare herpesul? Din cauza stresului, razelor UV, oboselii, modificarilor hormonale, supresia sistemului imunitar sau chiar a febrei. Herpesul poate constitui si o afectiune ce necesita vizita urgenta la medicul specialist numai in cazul in care este asociat cu simptome mult mai grave, precum iritabilitate, somnolenta sau diminuarea cantitatii de urina.

Tratamentul herpesului de cele mai multe ori include administrarea de ibuprofen pentru dureri musculare, consumul mare de lichide si evitarea contactului direct cu zona afectata de herpes, precum si aplicarea de anestezic medical la nivel local pentru a ameliora durerea provocata de aceste leziuni.

Cu alte cuvinte, pe cat de inofensiv pare un herpes, pe atat de multe implicatii are, precum si complicatii severe ce includ hepatita, faringita, encefalita, eczemele atopice, iar lista poate continua.

Titlul acestui articol e concluzia la care am ajuns eu după ce am avut o tentativă de a mă uita la un meci, lucru ce de altfel nu-mi stă în caracter ținând cont de faptul că nu-mi place fotbalul și nici prea multe sporturi în general. Am avut ocazia, niște prieteni m-au rugat să ne uităm și am zis că ce poate să fie rău.

Ne-am înarmat cu bere, alune și semințe, ca orice cetățeni responsabili care se uită la un banal meci de fotbal și am observat că mă concentrez mai mult pe mâncatul alunelor decât pe meci în sine. La un moment dat am terminat alunele și am lăsat baltă meciul mergând la magazin să-mi mai cumpăr.

M-am mai gândit puțin și cred că mai e de vină și faptul că nu-mi place fotbalul deci pentru mine meciul era total neinteresant. Ca să înțelegeți, eu eram mai captivat de felul în care se enervează amicii mei când echipa lor favorită primește gol decât meciul în sine. E chiar amuzant să vezi 2 idioți cum se enervează pentru nimic, merită să încercați (să vă uitați, nu să fiți idioți).

La un moment dat am reușit din fericire să mă opresc din mâncat alune (și băut bere) fiindcă de la atâta sare de pe alune mă usturau și buzele și limba și cerul gurii. Să nu mai zic că a doua zi parcă mă înțepaseră 10 albine în limbă, atâte bubițe deranjante de la sare făcusem. Zici că-mi mușcasem limba de fiecare dată când dădeau ăștia pumni în masă că primea echipa gol. :))

Concluzia: alunele provoacă dependență, mai ales dacă vin însoțite de bere rece. Consumați cu responsabilitate. :))

Un lucru este clar si anume faptul ca Mission Impossible Fallout este cel mai frumos film din franciza care l-a facut cunoscut pe Tom Cruise . La varsta pe care o are, actorul inca mai reuseste sa faca niste filme in care pare ca se depaseste pe sine.

Multe persoane care indragesc filmele de actiune si au urmarit si acest film s-au declarat incantate de scenele de actiune pe care le-au vazut in film. Inceputul filmului este foarte asemanator cu mai toate filmele Mission Impossible si anume cu Ethan Hunt acceptand o misiune de recuperare a plutoniului de la niste raufacatori, el fiind pregatit pentru actiunea ce va urma in cadrul filmului.

Lucrurile nu merg atat de bine, iar protagonistul trebuie sa treaca prin niste situatii tensionate pentru a reusi sa treaca peste problemele cu care are de-a face. Situatia se complica destul de mult pentru protagonist, iar el trebuie sa ia niste decizii cat mai rapid pentru a reusi sa faca fata situatiei.

Scenele de actiune sunt pline de suspans, ele fiind apreciate pentru situatiile in care este pus Tom Cruise, de la alergari, pana la diferite urmariri cu masina si motocicleta prin diversele orase pe care le vedem in film. In acest film e destul de greu sa iti dai seama ce urmeaza sa se intample cu actiunea, astfel lasand privitorul sa se intrebe ce va urma in continuare.

Situatiile diverse prin care trece protagonistul sunt unice, iar fazele mai tensionate sunt urmate de mici pauze. Veti mai vedea ca in timpul filmului mai apar si unele situatii care se schimba foarte rapid si care va vor lasa placut impresionati.

Nu vei simti nici o urma de plictiseala cand vizionezi acest film watchseries online pentru ca el este fix ca un puzzle urias al carui concluzie o vedem la sfarsit, avand o durata 150 de minute. Scenele de actiune sunt cele datorita carora acest film iese in evidenta si pentru care el a primit cel mai probabil o multime de aprecieri de la critici.

Toate luptele sunt foarte bine coregrafiate, dar si violente in acelasi timp, filmul reusind sa-l tina pe privitor in priza pana la sfarsit. Productia aceasta mai are si unele actiuni amuzante, acestea provocand amuzamentul privitorilor, umorul fiind generat si de situatiile ciudate prin care trec personajele. Scenele de actiune reusesc sa fie fluente si pe placul celor care le urmaresc, aceste scene reusind sa scoata in evidenta mai bine situatiile.

Consolele s-au dezvoltat foarte mult în ultimii ani, atât pe plan tehnic – ca să zic așa – adică au fost îmbunătățite pe partea hardware și software dar și atunci când vine vorba de vânzări dacă e să ținem cont de vânzările record pe care le-au înregistrat într-un timp scurt atât ultimele modele de console apărute cât și cele mai în trent jocuri făcute pentru aceste platforme.

Mie personal nu mi-au plăcut niciodată aceste console, indiferent că vorbim de playstation sau xbox, nu m-au atras în niciun caz deși le-am testat de multe ori încă de la modelele vechi de pe piață și până la sculele de ultimă generație. Am jucat de la FIFA și până la shootere și jocuri de raliuri/curse dar nu m-am împăcat deloc cu controllerele consolelor. Știu că învățasem la un moment dat să joc chiar bine diverse jocuri competitive chiar dacă nu suportram deloc acel joystick și butoanele de pe controller. Ba chiar câștigam de multe ori detașat în fața multor gameri care spuneau că adoră consolele. Perseverența! 🙂

După cum probabil v-ați dat seama, dacă astea nu-mi plăceau, înseamnă că-s un mare fan al pc-urilor și chiar așa e. Urăsc gaming-ul pe console dar în schimb îl ador pe cel pe calculator, bineînțeles atâta timp cât am un setup cu care să mă simt bine. Dezavantajul pe care-l au pc-urile e că trebuiesc upgradate mai des dat fiind faptul că jocurile de pe această platformă sunt și ele, la rândul lor, mai updatate. E un întreg cerc vicios.

Ca în orice domeniu, există atât avantaje cât și dezavantaje ale ambelor părți însă în situația de față, din propria mea perspectivă, pc-urile câștigă detașat la capitolul gaming indiferent de joc. Sau poate ar avea un mic minus atunci când vorbim de FIFA care e excepțional pe console. By the way, voi ce alegeți între cele două?

Mai de mult am făcut un experiment destul de interesant și-anume am început să zâmbesc aparent fără motiv în timp ce mergeam pe stradă sau intram in diverse instituții. Practic, pur și simplu afișam un zâmbet tânt pe față doar ca să văd cum mă privesc ceilalți oameni care aparent s-au robotizat destul de mult și nu mai pot evada din carapacea creată de locul de muncă, de sistem și de propria conștiință.

La finalul experimentului, pe cât de amuzat eram de reacțiile oamenilor, pe atât de trist eram când mă gândeam în ce hal s-a ajuns în ziua de azi. Dacă zâmbești ești considerat nebun, prost, ciudat sau alte astfel de descrieri pe care probabil și le închipuie oamenii, sau roboțeii, care te văd zâmbind.

Și mai interesant a fost atunci când m-am întâlnit cu o cunoștință în momentul în care practicam asta și, văzându-mă de la departare că zâmbesc orice s-ar întâmpla în jurul meu, m-a întrebat dacă nu cumva am înnebunit. După câteva zile am înțeles o mică particică din premiza pe care merg oamenii în momentul în care te cataloghează după faptul că, pur și simplu, râzi.

Treceam prin fața unui centru pentru copii cu retard psihic iar un băiețel pur și simplu se uita la un zid și râdea isteric, zgomotos, cu poftă cum s-ar spune. Atunci m-am gândit: oare trebuie să fi nebun pentru a râde? Oare trebuie să nu ai habar de nimic ceea ce se întâmplă în această lume pentru a râde?

Vă recomand, în încheiere, să încercați și voi acest experiment. S-ar putea ca în unele momente să vă simțiți oarecum stânjeniți, dacă aveți astfel de probleme în momentul în care sunteți priviți de mai mulți oameni, dar merită pentru că veți realiza că nu voi sunteți cei nebuni, că sunteți fericiți, ci oamenii sunt nebuni pentru că-s triști.

Ohh, jocurile de noroc. O boală cică. Voi jucați? Pariați? Eu unul nu știu juca nici poker, nu am avut unde să învăț, dar nici răbdarea necesară să o fac singurel. Îmi place să mă uit la filme, cu Vegas, cu pariuri, cu diverse drame, dar să pariez, nu o prea fac.

Lumea spune că odată ce începi nu te mai poți lăsa, că e o boală. De la sume mici, la mari, am cunoscut câteva persoane care și-au pierdut mașina, familia, chiar și locuința. Înțeleg că nu se pot lăsa de asta, dar nu o văd atât de periculoasă treaba, mulți rămân la sume de 2 lei, joacă din plăcere sau curiozitate.

Eu nu am pariat niciodată, nu am jucat pe bani, nici la fotbal nu am băgat vreun leu. E tentant, aș încerca, dar parcă știu că nu voi câștiga, dacă nu ma pasionează. O dată a fost cât pe ce să o fac, am mers cu niște prieteni si s-au oprit la o casă de pariuri, cred că și-au luat vreo zece bilete a câte cinci lei, m-au îndemnat și pe mine, dar nu aveam bani și nici nu știam limita minimă. Acum îmi pare un pic rău că nu am încercat, nu știu dacă aș fi câștigat, nu am urmărit rezultatul, dar puteam acum spune că am încercat și nu am căștigat.

Data viitor probabil nu voi mai ezita, dacă îi pot spune ezitat. Nu mă prea bazez eu pe noroc, încerc să mi-l creez eu singur, prin muncă, prin alte activități, dar oamenilor le place să presupună lucruri, să își dea cu părere, probabil de-aia o fac. Cel puțin la început.

Acum mă pregătesc să plec un week-end să mă relaxez, dacă aș fi câștigat din 2, 100 de lei, sigur era mai lung, sau probabil că nu..

Voi ce lame folosiți pentru barbierit? Eu acum folosesc cu 5 lame, nu contează marca, se știe, dar e super. La început foloseam cu 3 lame, erau ok, la 2-3 săptămâni trebuia să le schimb, pentru că după ce se tocesc, încep să mă zgârie, să mă taie, am pielea foarte fină. Într-o zi știu că am rămas fără și am folost una cu o singură lama, vai câtă durere. Numai urme eram pe față, pielea iritată ca niciodată până atunci.

Într-un an am primit de ziua mea o lamă cu 5 lame, prima oară nu știam cum să o țin, era și mai grea, dar era superbă. Aluneca perfect, nici un pic de iritație și am terminat în câteva minute ceea ce îmi lua pănă atunci 5 sau 10 minute.

De-atunci tot ala folosesc, e un pic mai mare prețul la rezerve, dar dacă fac un calcul la cât mă ține una, ies chiar mai bine decât cu cele simple. Le comand și îmi vin acasă, pe internet sunt mai ieftine și e mai comod să iau.

Barbieritul a devenit din nou o plăcere, fără nico durere, sau urmă, la pielea mea fină și sensibilă, e chiar ceva greu de obținut. Sunt bucuros că am dat de o semenea lamă.

Nu spun că nu m-am tăiat niciodată nici cu acestea, dar deoibicei mă tăiam când mergeam de pe o parte pe alta și în drum mai atingeam buza sau ceva, în rest mi-a fost imposibil să mă tai, oricât aș fi încercat. E o lamă bună, merită toți bănuții. O dată trebuie să o încerci și le lași pe toate, doar că omul când vede un preț mai mare. Preferă să cumpere ceea ce știe că e mai bun, fără să riște. Puțini sunt curioși să încerce, muți le-ar folosi.

Te-ai săturat de ochelari? Poate ar fi timpul să încerci lentilele de contact. Eu le port de peste 5 ani deja și mă simt awesome. În acești 5 ani nu pot să spun că am avut vreo problemă, cel puțin nu gravă și ce a fost, a fost din vina mea. După atâția ani, unele lucruri de care aveam mare grijă la început au devenit banale, totul pare simplu, pusul și scosul nu ia mai mult de 2 minute.

Prima oară, mi le-a pus medicul. Destul de greu, sunt mai încăpățânat, dar a reușit. Nici nu le simțeam, păcat ca erau doar pentru acomodare. Prima oară când le-am dat jos au fost emoții multe, nu știam cum trebuie să le prind, cum să le scot, off..

Am ales lunare, adică 30 de purtări și apoi le arunc. Nu sunt genul acela care se țin și noaptea, acestea fiind mai sigure. Vin câte trei sau șase pentru un ochi, adică trei luni. La dioptriile mele, o pereche de ochelari cu protecții și ramă, ar ieși mai scump decât lentilele pe un an și jumătate! Îmi pare bine că am luat decizia de a-mi face lentile. Nici nu știu cum mi-a venit ideea, de la cine, de la ce, dar știu că urăsc ochelarii.

Pentru o sumă extra, pot fi lentile ce schimbă culoarea ochiului. Eu sunt tare mulțumit de ochii mei, dar nu toți pot fi la fel de frumoși ca mine, așa că, e de luat în considerare. Glumesc, dar sunt interesanți ochii negri, sau roșii, dar niciodată combinat. Acum am ultima din fiecare set, sper să nu mai fiu nevoit să cumpăr altul, sper ca dioptriile să mi se fi stabilizat și să mă pot bucura iar de niște ochelari slabi, după operația laser. Aș fi vrut cu schimbare de cristalin, dar se spune că e periculoasă. Aș fi preferat pericolul, știind că voi avea vederea perfectă.