Dependeța de citit

În ultima vreme am ajuns pe diverse grupuri dubioase, de la licitații, la obsedați de tot felul. Ceea ce m-a surprins, sunt grupurile de persoane care adoră să citească. Nu credeam că sunt atât de numeroși. Și citind pe-acolo, am rămas mut, își iau liber de la serviciu ca să poată termina de citit o carte, își duc cărțile în vacanță sau pierd zile în șir citind.

Eu nu sunt un fan al cititului, prefer să scriu, poate asta e cauza pentru care nu îmi place. Dacă nu e un manual, sau o culegere de bucate, mi se par simple povești, debitații ale unor persoane, fără valoare, pentru bani și nimic special. Am citit și eu câte ceva la viața mea, din obligație, nu au fost rele, dar au fost simple povești, realitatea transpusă în cuvinte cu înflorituri. Deci cum spuneam, o poveste.

Îmi plac poeziile, mă pierd în metafore, îmi pun mintea la contribuție. Prin liceu, când am studiat Bacovia, a fost mare zarvă. La prima citire, nimeni nimic, după ce ne-a explicat o poezie profesoara, mai că a ajuns poetul preferat al tuturor. Atâta activitate nu am mai văzut la ora de română. Din păcate totul a durat vreo două săptămâni, până la test. Oricum, a fost interesant, sau poate modul profesoarei de a ne explica?

Să revenim, persoanele de care vorbeam au o pasiune, se bucură de ea, profită de ea, dar chiar și acest gen de persoane pare să facă exagerări. O carte nu ne face mai deștepți, ci ne lărgește orizontul, vedem mai multe, înțelegem mai multe, dar corect? Ah, asta e ceva ce depinde de fiecare persoană, nu toți vedem realitatea așa cum este, nu toți trebuie să avem succes în viață. Eu prefer să îmi văd de filmele mele, prefer să văd, decăt să citesc.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?